La numai câteva zeci de metri de camera de gazare, Sofia Osipovna îşi aminteşte de conversaţia cu o prietenă, înainte de război. Sofia îi spusese prietenei sale: „Dacă unui om îi este sortit să fie ucis de un alt om, e interesant de urmărit cum se apropie treptat drumurile lor: la început s-ar putea ca ei să se afle teribil de departe- eu de pildă, culeg trandafiri alpini în Pamir, ţăcănesc din Kontaxul meu, pe când el, adică moartea mea, se află în acest timp la opt mii de verste depărtare de mine, pescuind bibani dintr-un râu după orele de şcoală. Eu mă pregătesc să merg la un concert, iar el în ziua respectivă cumpără la gară un bilet, se duce la soacra lui, dar oricum noi ne vom întâlni şi treaba se va întâmpla”. ( „VIAŢĂ ŞI DESTIN”, Vasili Grossman, Editura Polirom, traducerea Laurenţiu Checicheş) Acum doi ani, funcţionarul ONU, Filaret Motco, era departe de Mazar- i – Sharif din nordul Afganistanului. Lucra într-un alt birou, din Cecenia sau din Rusia. Era originar dintr-un sat bucovinean, Izvoarele Sucevei. Cu 30 de ani în urmă, probabil mergea la cules de ciuperci sau de afine prin pădurile de molizi. Serile citea cu ambiţia visătoare a acelor copii de la ţară mobilizaţi de elanuri iluministe. La câteva mii de kilometri, într-un sătuc afgan, un alt băiat probabil păştea caprele pe versanţii arizi, îşi trăia adolescenţa dominată deja de figuri războinice şi de preceptele Coranului. Filaret Motco a ajuns la facultate, apoi funcţionar internaţional specializat în managementul conflictelor. A lucrat în Tadjikistan, în Kîrgîstan, de obieci în zone devastate de conflicte militare. Tânărul afgan s-a maturizat, integrat perfect în cutumele tribului său. Cel mult şi-a părăsit sătucul şi s-a aşezat în Mazar i Sharif, poate neavând alt scop decât acela de a supravieţui. În 2009, Filaret Motco soseşte în oraşul din nordul Afganistanului. Îi e cunoscut antiamericanismul virulent al localnicilor, nu se îndoieşte de potenţialul criminal al unei populaţii ostile. În dimineaţa zilei de 1 aprilie 2011, revoltaţi de imaginea Coranului arzând în focul aprins de pastorul iraţional metodist Terry Jones, erijat în judecător buf al islamului, sute de afgani atacă biroul ONU. Filaret Motco e acolo, probabil şi-a băut cafeau, a citit ştirile, când deodată dă buzna peste el moartea sa: un bărbat cu barbă, cu turban pe cap, cu o macetă în mână şi-l decapitează. Cum spune Sofia Osipovna în romanul lui Grossman: „treaba se va întâmpla”, s-a întâmplat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s