O stranie convingere indusă de ceva timp exaltă cifrele ca superioare cuvintelor în mecanismul public de reflectare şi analizare a realităţii. Cândva semn al distincţiei individului politic, limbajul verbal este acum denunţat ca vorbărie sau mai grav, ca mijloc de mistificare. O glorie dubioasă le e în schimb livrată cifrelor.

„Să vorbim pe cifre”, îi auzi la TV în momentul când pretind că amorsează adevărul. Şi instant scot o jerbă de cifre, de indici, de procente. Cuantificată, realitatea îţi sare în faţă sub dresajul expert al omului cu cifrele pe masă. Cifrele sunt forţa noii retorici.

O zecimală în plus înregistrată în creşterea economică şi gata, capul premierului era gata să cadă: chipurile, că pe trendul deja ascendent e nevoie de un nou purtător de mesaj care să recredibilizeze guvernul. Amărâtul ăla de procent nu ar trebui ca, dimpotrivă, să fie un merit al guvernului şi atunci de unde nevoia de recredibilizare? Dar ce înseamnă mica modificare de procent pentru traiul zilnic al românilor? Absolut nimic! E numai o cifră fără corespondent în viaţa reală. O somitate a BNR a explicat recent diferenţa dintre recesiune şi criză: poate ieşim din recesiune, care e un fenomen macroeconomic, dar în criză încă mai rămânem câţiva ani. Criza e a locurilor de muncă, a salariilor reduse, a lipsei de lichidităţi, etc, resimţite în cotidian pentru o durată mai mare. Ce mai contează că Institutul Naţional de Statistică a comunicat o creştere economică infimă? Procentul e prelucrat retoric şi livrat triumfalist.

E numai un exemplu, unul recent. Cei care consumă media în mod lucid văd zilnic cum se construiesc argumentaţii dubioase cu cifre provenite din surse mai mult sau mai puţin determinate. Operaţiunea nu e diferită de vechile strategii de manipulare cu ajutorul verbului. În sine, cifrele sunt mai neutre decât cuvintele, dar poate cu atât mai mult servesc manipulării, fiindcă au această aură a pretinsului adevăr exact. Minciuna e exprimabilă prin numere la fel de eficient ca prin cuvinte.

Anunțuri