Spunem DA unei lumi care ne ejectează.

Un timp cu vieţi care ating fundătura într-o ţară cu un uriaş potenţial de dezvoltare.

Bârfim dragostea altora, din cauză că avem o viaţă sentimentală deficitară.

E splendid cum spune Borges într-un eseu despre Dante: „A te îndrăgosti înseamnă a-ţi creea o religie al cărei zeu e supus greşelii.” Aş adăuga numai atât: că pe zeul acela l-am vrea în final supus nouă înşine.

În „Extinderea domeniului luptei”, evocând o fată urâtă, M Houellebecq insistă pe neşansa ei irevocabilă de a-şi găsi partener de sex. Acuplarea ar fi privilegiul indivizilor valizi ca frumuseţe şi sănătate fizică. Am văzut în Obor o grasă de mână cu un tip filiform, un hipopotam împerecheat cu un bâtlan, nu am mai întâlnit aşa dimorfism sexual, dar păreau un cuplu sudat şi femeia fericită.

De câte ori aud vorbindu-se despre compatibilităţi şi armonie interumană, îmi amintesc imediat de nişte versuri din Villon: „primit frumos/ zgonit de fiecare”.

Cum sunt unii, şi bărbaţi, şi femei: atât de încântaţi de ei înşişi, încât, cu siguranţă, inspiră nu aerul de afară, ci o mireasmă secretă a fiinţei lor.

Reclame