Alegătorii liberali au ajuns puternici după ce au pierdut. Omul lor a părăsit cursa cu un onorabil 20%, dar ei probabil nu vor sări afară din joc: rezultatul celui de-al doilea tur stă în mâinile lor. E pe undeva o ironie a alegerilor ca învingătorul final să fie decis de perdanţii primului tur. E bine că merg la vot, fiindcă altfel, turul 2 ar conserva rezultatele turului 1, ar fi practic o copie a acestuia. Or, participarea perdanţilor din primul tur păstrează suspansul pentru rezultatul turului 2, amplifică incertitudinea şi ţine viu un simţ al surprizei fără de care jocul democratic ar fi sinistru. Nu-i exclus, fireşte, ca unii dintre alegătorii ai căror candidaţi au pierdut în turul 1 să nu mai revină la urne în turul al 2 lea. Chiar şi dintre liberali e posibil ca unii să se demobilizeze, nu atât că a pierdut Crin Antonescu şi în turul 2 ei nu mai au nicio cauză de susţinut, ci fiindcă nu vor putea să dea un răspuns dilemei solicitante pentru ei: Traian Băsescu sau Mircea Geoana? Şi unul şi altul ar prefera desigur ca liberalii care votează cu adversarul să stea acasă.

Liberalii nu vor evita însă urnele peste două săptămâni. De asta sunt siguri şi Traian Băsescu şi Mircea Geoană. Amândoi se vor strădui să cucerească mintea liberalului. O minte deloc simplă şi asupra căreia şi-a lăsat amprenta politica întortocheată a PNL ului din ultimii ani.

Traian Băsescu încearcă să-l convingă pe alegătorul liberal prin readucerea acestuia la momentul entuziasmant din 2004 când Alianţa DA formată din democraţi şi liberali a câştigat alegerile împotriva stângii. Orice liberal e sensibil la amintirea acelui triumf. E cea mai luminoasă clipă din trecutul său recent. Argumentul dreptei care reunifică, argument utilizat de Traian Băsescu în perspectiva turului 2, tocmai pe asta se sprijină: pe momentul inaugural şi triumfător din 2004, când democraţi şi liberali jubilau peste înfrângerea stângii.
Un liberal va vota cu Traian Băsescu numai sub puterea acestui impuls anamnetic. Evocarea programului politic şi economic promovat atunci l-ar putea reenergiza electoral. Crin Antonescu l-a denunţat însă pe Traian Băsescu, imediat după primul tur, ca fiind un fals om politic de dreapta, mai degrabă un „candidat populist, un om care va abuza de orice.” I-ar fi desigur dificil lui Crin Antonescu să le explice alegătorilor săi dacă e cumva un autentic om de dreapta celălalt candidat. Răspunsul fiind clar, ar însemna în consecinţă ca alegătorii liberali să stea acasă, fiindcă deocamdată cauza dreptei ar fi pierdută.
Nu condiţia doctrinară a lui Traian Băsescu îl agită pe alegătorul liberal, ci relaţia conflictuală pe care acesta a avut-o cu PNL ul şi cu liderii acestuia. Zilele aureolare s-au spulberat şi în practica politică au urmat ani de fiere şi de chin. Traumele acelea nu se uită uşor şi aminitirea lor ar putea fi pentru unii liberali mai puternică decât a beatitudinii iniţiale. Alegătorul simplu ar putea totuşi să nu fie foarte marcat, fiindcă discordia s-a instalat între Băsescu şi liderii PNL, preşedintele având grijă de-a lungul timpului să nu ofenseze simpatizanţii liberali în general.

Evident, nu raţiuni doctrinare l-ar face pe Mircea Geoană eligibil pentru liberali. Din perspectiva doctrinei şi programului liberal, Mircea Geoană ar avea şanse minime să obţină votul lor. Numai eludarea acestor lucruri, oricum ignorate de către o clasă politică versatilă, îi permite candidatului PSD să se apropie de alegătorii liberali. Oricum, în practica politică, nu de puţine ori PNL ul şi-a fentat principiile. Lăsată deci de o parte distincţia politică, Mircea Geoană îi poate seduce pe liberali cu promisiuni care ţin strict de practica politică: participarea la o viitoare guvernare cu toate avantajele care ar decurge de aici. S-ar bucura să revină la guvernare nu numai liderii partidului, ci şi membri situaţi mult mai jos în ierarhie. Sunt primari PNL care s-au trezit cu proiectele îngheţate, după ce partidul lor nu a mai prins locuri în guvern. Sunt şi mulţi liberali cu IMM uri care aşteaptă măsuri economice salutare pentru afacerile lor. Se pune însă o singură şi mare problemă: în eventualitatea că un Mircea Geoană câştigător va favoriza revenirea liberalilor în guvern, aceştia nu au certitudinea că ajunşi acolo vor putea să promoveze măsurile economice liberale anti-criză, în principal relaxarea fiscală şi reducerile drastice de personal din sectorul bugetar. Prietenii de acum, având un adversar comun, dacă vor reuşi să-l învingă, vor ajunge inevitabil în conflict, fiindcă sunt mai multe lucrurile care-i separă, decât care-i apropie. Unul sigur îi apropie totuşi până la solidarizare: dosarele penale. A scăpa de Băsescu înseamnă a relaxa ameninţarea Justiţiei. Ţepele nu au fost niciodată înfipte în Piaţa Victoriei, dar au fost deschise sute de dosare penale. E adevărat că foarte puţine au ajuns în Justiţie, dar simpla lor existenţă atârnă greu de piciorul celui cercetat. Asimilarea lui Băsescu cu scandalul cam pe aici ar trebui decriptată, iar coalizarea unor forţe politice diferite nu ar putea fi explicată altfel decât prin munca unor procurori. Or, promisiunile pacifiste ale lui Mircea Geoană ar putea fi înţelese şi în această cheie: că nu va fi un preşedinte justiţiar, care să inspire teamă politicenilor cu vulnerabilităţi de ordin penal, situaţie de dorit pentru mulţi din cei care fac astăzi politică în România.

Avansând argumentul doctrinar, Traian Băsescu ţinteşte spre alegătorul liberal situat mai ales la baza partidului sau în zona de simpatizanţi fără carnet de partid. Promiţând accesul la guvernare PNL ului, Mircea Geoană se adresează mai mult zonei superioare a partidului, iar liniştea politică oferită după alegeri tot liderilor partidului le este destinată. Există deci o diferenţă de target între cei doi candidaţi în ce priveşte alegătorii liberali. Unul încearcă să ajungă direct la foştii votanţi ai lui Crin Antonescu, celălalt încearcă să-i seducă prin intermediul liderilor lor. Alegătorul liberal este însă un alegător mult mai instruit decât votanţii altor forţe politice. El nu votează pentru o bere şi un mic sau pentru o bancnotă de 10 lei. Votul său, indiferent în favoarea cui, este cu adevărat o opţiune. Şi aşa va trebui respectată.