prăvăliţi în criza economică, americanii l-au votat pe barack obama ca salvator. suntem în aceeaşi situaţie: criză şi alegeri prezidenţiale, dar ne deosebim radical de ei prin lipsa de aşteptări: unul dintre candidaţi vine cu nimbul aproape uzat, iar pe ceilalţi speranţele noastre nu-i aureolează.

ajuns oricum o ficţiune, cetăţeanul a mai şi amuţit, iar acum suporterii politici îşi propagă peste tot limbuţenia zăpăcitoare.

prefer o lume de ipocriţi unei lumi de neruşinaţi.

angajaţii terorizaţi de patron votează, din răzbunare, împotriva preferatului politic al acestuia. nu ar trebui ignorat caracterul defulatoriu al votării, toate acele motivaţii psihologice situate în marginea unei opţiuni politice raţionale.

dacă li s-ar permite, unii ar vota nu cu ştampila muiată în tuş, ci cu ciocanul de bătut şniţele aplicat direct pe fruntea adversarului politic.

eşti un elector lucid numai dacă, lovind cu ştampila buletinul de vot, conştientizezi riscul de a vota împotriva ta.

toţi cei pe care i-am auzit astăzi vorbind la telefon pe stradă se răsteau sau se văitau.

am scotocit în rucsac după un pachet cu şerveţele şi fiindcă nu l-am găsit mi-am suflat nasul într-o frunză galbenă de tei apoi am aruncat-o într-un coş de metal.

puterea politică a ajuns să funcţioneze cu cinismul la vedere, e numai putere în interesul puterii, o micro-lume autonomă şi centripetă preocupată să asimileze resursele celor pe care nu-i mai reprezintă decât formal.

puterea se exercită prin manipulare sau prin teroare, iar noi ca oameni civilizaţi ce suntem preferăm fireşte manipularea.