G. Simmel consideră minciuna un mijloc de putere propriu societăţilor primitive: cei puternici aveau dreptul să recurgă la minciună pentru a conduce poporul. În societăţile evoluate, dimpotrivă, minciuna ar avea efecte distructive, vitale fiind încrederea, credibilitatea, onestitatea. Ştiu, după grila lui Simmel, că nu trăiesc într-o societate evoluată.

Premier politic sau independent? Sau se coace o criză politică? Vine primăvara, se dezmorţesc energiile în natură, de ce nu şi în societate, mai ales că sociologul Sebastian Lăzăroiu prevede pentru 2019 o revoluţie sexuală cu efecte asupra stabilităţii sociale, poate se produce mai dinvreme, iar hormonii se vor dovedi mai reformatori decât neuronii.

În faţa Muzeului Antipa am văzut un afiş turistic cu piramide şi Sfinx şi propoziţie: “AICI ÎNCEPE TOTUL”. Afişul e vechi, de pe vremea când Egiptul era încă o ţară liniştită. Copyrighter profet? Dacă într-adevăr în Egiptul revoltat şi sângeros de acum chiar a început TOTUL? Remarc şi ironia că prima reclamă care mă înfricoşează e una turistică!

Mi s-a părut foarte straniu să văd, când să cobor în pasaj la Universitate, că un japonez matur ţine în mână ceva ca o telecomandă şi un câine îl priveşte frontal, de la o distanţă de numai câţiva metri: maidanezul s-a scărpinat totuşi foarte natural ca să-l mai suspectez că e un robot.

Ne-am privit de câteva ori, fără insistenţă şi fără promisiuni. Madona lui Botticelli a coborât la Lujerului, eu am mai mers două staţii până la Păcii.

Am văzut un porumbel alergând o porumbiţă pe brâul îngust dintre etajul 2 şi etajul 3 al unui bloc de pe Câmpineanu: porumbiţa a făcut câteva ture dus-întors şi când credeam că se lasă şi nu-l mai chinuie, a zburat spre sala palatului. mă aşteptam ca el să o urmeze, dar a renunţat, meditativ, atins de clipa aceea de înţelepciune pe care o poate produce o dramă erotică.

Sunt mai aproape de Lebeadkin când îşi tot repetă “taci inimă şi rabdă”, decât de toţi marii eroi nebuni criminali în care Dostoievski şi-a proiectat spaimele. Autocenzura e eminamente umană şi constructivă. Hybrisul e demonic şi, în ciuda aparenţei de autenticitate absolută, e o poză şi un bluf existenţial.